Roaderea unghiilor poate provoca suferință, tensiune emoțională sau jenă socială.
Studiile estimează că 20 până la 30% din populația generală își roade unghiile. Copiii și adolescenții sunt cei mai predispuși, unele estimări sugerând că aproape 40% dintre copii și aproape jumătate dintre adolescenți au acest obicei.
Roaderea unghiilor începe în copilărie și se intensifică în timpul adolescenței. Deși poate continua până la vârsta adultă, comportamentul scade cel mai adesea odată cu vârsta; în multe cazuri, se oprește la sfârșitul adolescenței sau la începutul vârstei adulte.
Alături de alte comportamente înrudite, cum ar fi mușcatul buzelor sau al obrajilor, roaderea unghiilor este clasificată drept „tulburare de comportament repetitivă centrată pe corp”, care se încadrează în „Alte tulburări obsesiv-compulsive și asociate specificate”.
Impulsul compulsiv de a-și roade unghiile se asociază cu:
– sentimente neplăcute de neliniște sau tensiune înainte de a roade unghiile
– sentimente de ușurare sau chiar plăcere după roaderea unghiilor
– sentimente de rușine, jenă, anxietate sau vinovăție, adesea legate de apariția leziunilor fizice ale pielii și unghiilor cauzate de roadere
– teama ca alții vad unghiile și pot să fie dezgustați de ele
– relații de familie și sociale încordate sau complicate, fie din cauza retragerii sociale intenționate, fie din cauza altor persoane care judecă individul pentru comportament
Care sunt efectele secundare ale roaderii unghiilor?
Acest obicei duce adesea la deteriorarea vizibilă a unghiilor, cuticulelor și pielii înconjurătoare.
Pot apare infecții ale pielii, infecții stomacale sau intestinale sau deteriorarea dinților.
Deoarece unghiile și degetele poartă adesea bacterii sau virusuri, roaderea unghiilor poate transmite agenți patogeni în organism, crescând potențial riscul de infecții interne sau probleme gastro-intestinale.
Dacă este lăsată netratată, roaderea unghiilor poate duce la probleme dentare dismorfice, inclusiv:
– malocluzia (poziționare imperfectă) a dinților din față
– înghesuirea, uzura și rotația dinților
– uzura marginii de incizie a incisivilor mandibulari (dintii frontali inferiori)
– proeminența incisivilor maxilari (dinții frontali superiori).
Aceste probleme pot afecta aspectul fizic al individului, dar acest lucru poate fi evitat dacă obiceiul de a roadere a unghiile este oprit devreme.
Care sunt cauzele care duc la roaderea unghiilor?
Pot exista cauze genetice existând o tendință moștenită de a dezvolta astfel de tulburări, precum și rate mai mari decât media de tulburări de dispoziție și anxietate la membrii familiei.
Roaderea unghiilor este frecvent asociată cu anxietatea, deoarece actul de a roade unghiile ameliorează stresul, tensiunea sau plictiseala.
Oamenii care își rod în mod obișnuit unghiile raportează adesea că o fac atunci când se simt nervoși, plictisiți, singuri sau chiar le este foame.
Roaderea unghiilor poate fi, de asemenea, un obicei transferat de la sugerea anterioară a degetului mare sau a degetelor.
În timp ce roaderea de unghii poate apărea fără simptome ale unei alte afecțiuni psihiatrice, poate fi însă asociată și cu tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD), anxietatea de separare, enurezisul sau tulburarea de tic.
Unii cercetători speculează, de asemenea, că roaderea unghiilor poate proveni parțial dintr-o tendință generală spre perfecționism în personalitatea cuiva
Cum se poate renunța la acest obicei?
Ascunderea unghiilor sau făcându-le neplăcute de ros – prin tăierea lor scurtă, vopsirea lor cu oja cu gust amar sau purtarea de mănuşi poate face mai dificil acest obicei.
De asemenea, este util să se identifice „declanșatorul” – emoția sau situația care face pe cineva cel mai predispus la roaderea unghiilor și dezvoltarea unor mecanisme de adaptare care înlocuiesc roaderea unghiilor cu o alternativă mai sănătoasă. De exemplu, cineva care își roade unghiile în timp ce se plictisește s-ar putea juca cu o jucărie în situații în care este probabil să se plictisească sau cineva care roade atunci când este anxios ar putea strânge o minge de stres.
În cazurile mai severe de roadere a unghiilor, tratamentul profesional poate fi de ajutor, mai ales dacă se concentrează pe identificarea factorilor declanșatori și gestionarea factorilor emoționali asociați cu roaderea unghiilor. Terapia cognitiv-comportamentală adesea combinată cu antrenament de inversare a obiceiurilor s-au dovedit a fi benefice în unele cazuri.
Referințe:
- American Academy of Dermatology. Dermatologists share tips to stop nail biting. 8 September 2015. Available at: aad.org/media/news-releases/dermatologists-share-tips-to-stop-nail-biting (accessed August 2016).
- Ghanizadeh A, Shekoohi H. Prevalence of nail biting and its association with mental health in a community sample of children. BMC Res Notes 2011; 4: 116. DOI: 10.1186/1756-0500-4-116. PubMed Central
- Pacan P, Grzesiak M, Reich A, Szepietowski JC. Onychophagia as a spectrum of obsessive-compulsive disorder. Acta Derm Venereol 2009; 89: 278–80. DOI: 10.2340/00015555-0646. Journal
- Sachan A, Chaturvedi TP. Onychophagia (Nail biting), anxiety, and malocclusion. Indian J Dent Res 2012; 23: 680–2. DOI: 10.4103/0970-9290.107399. Journal
- The TLC Foundation for Body-Focused Repetitive Behaviors website. Nail Biting (Onychophagia). https://www.bfrb.org/learn-about-bfrbs/nail-biting
- Siddiqui JA, Qureshi SF, Marei WM, Mahfouz TA. Onychophagia (Nail Biting): A body focused repetitive behavior due to psychiatric co-morbidity. Journal of Mood Disorders. 2017;7(1):47-49.
